Ultimul care stinge lumina în birou nu e mereu același om. Uneori e responsabilul SSM, în seara dinaintea unui control. Alteori e omul de HR la final de lună, colega de la mediu înaintea unei raportări sau chiar directorul, cu o zi înainte de audit. Pleacă ultimii. Și, de cele mai multe ori, nu pleacă singuri: iau termenele cu ei acasă.
Articolul acesta e despre ce se întâmplă după ce se închide ușa biroului. Pe scurt: orele suplimentare făcute din când în când, într-o săptămână grea, nu sunt o problemă. Devin una când se transformă în obicei și când munca pleacă acasă odată cu omul: atunci ajung la somn, la familie și, dacă stresul durează, la sănătate. Iar partea care m-a surprins cel mai mult: pauza nu e timp pierdut. O minte care se deconectează de o problemă o rezolvă, de multe ori, mai bine.
Nu sunt psiholog, așa că pentru partea cea mai importantă am invitat-o din nou pe Laura Matei, psiholog clinician. Dar mai întâi, ce văd eu pe teren și ce spun cifrele.
Pleacă ultimii, dar nu pleacă singuri
Nu e o firmă anume. E o seară pe care am văzut-o de multe ori, în firme diferite. E 18:30, producția s-a oprit, parcarea e pe jumătate goală. La etaj e încă lumină: omul de HR mai are de pregătit două adeverințe și un contract pentru luni. Pe hol, responsabilul SSM numără fișele de instruire care expiră luna viitoare. Directorul a plecat, dar a luat raportul pentru auditul de joi în telefon.
Niciunul nu notează nimic acasă. Și totuși, termenele sunt acolo: la cină, în mașină, la 23:00, cu telefonul în mână. Documentul care trebuie semnat luni. Verificarea pe care n-ai apucat s-o faci. Angajatul nou care începe miercuri și încă n-a făcut instruirea.
Ca inspector SSM, mă uit la asta ca la orice alt risc. Nu e lene și nu e dezorganizare. Și tocmai de aceea mi-am pus întrebarea: ce face asta, în timp, cu omul?
Ce spun cifrele despre orele lungi și stresul de la muncă
„Toată lumea e obosită” nu e un argument, așa că am căutat cifre. Iată ce am găsit.
Orele lungi și inima. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Internațională a Muncii (OIM) au estimat că, în 2016, 745.000 de oameni au murit de accident vascular cerebral sau de boală cardiacă ischemică asociate cu programul de 55 de ore sau mai mult pe săptămână. Față de un program de 35–40 de ore, riscul de accident vascular cerebral e cu 35% mai mare, iar cel de deces prin boală cardiacă ischemică, cu 17% mai mare.
Sursa: OMS și OIM, Environment International, mai 2021
Riscurile psihosociale, în total. Un raport OIM din aprilie 2026 leagă peste 840.000 de decese pe an de riscurile psihosociale de la locul de muncă: orele lungi, solicitarea mare cu prea puțin control, efortul nerăsplătit, nesiguranța locului de muncă și hărțuirea. Pierderile economice ajung la echivalentul a 1,37% din PIB-ul mondial în fiecare an.
Sursa: OIM, „The psychosocial working environment”, 22.04.2026
Europa și România. În sondajul Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) din 2025, 29% dintre lucrătorii din UE spun că au avut stres, depresie sau anxietate provocate sau agravate de muncă, iar peste 40% spun că lucrează sub o presiune severă a timpului. În România, procentul celor cu stres, depresie sau anxietate legate de muncă a urcat de la 19% în 2022 la 24% în 2025.
Sursa: EU-OSHA, OSH Pulse 2022 și 2025
Le pun cap la cap cu grijă. Cifrele cele mai mari vin din ore foarte lungi: 55 de ore pe săptămână înseamnă 11 ore pe zi, cinci zile la rând. Nu spun că o seară petrecută peste program îmbolnăvește pe cineva. Spun altceva: că orele lungi, ținute ani la rând, au un preț. Iar prețul ăsta nu apare în nicio fișă de post.
Mai e o cifră care m-a pus pe gânduri. Eurofound, agenția UE pentru condiții de muncă, a întrebat angajați din Belgia, Franța, Italia și Spania despre mesajele de serviciu primite în afara programului. Peste 80% primesc astfel de mesaje într-o săptămână obișnuită, iar aproape 9 din 10 răspund măcar la o parte dintre ele. Pe primul loc între motive nu e frica de șef, ci responsabilitatea: 82% spun că răspund pentru că se simt responsabili de sarcinile lor.
Exact ce văd și eu pe teren. Cei care iau munca acasă nu sunt cei care nu-și fac treaba. Sunt cei care și-o fac prea bine ca să o poată lăsa la birou.
Ce spune Codul muncii despre orele suplimentare (și ce nu poate număra)
Înainte de partea psihologică, partea legală, pe înțeles. Orele suplimentare sunt reglementate clar în Codul muncii:
Ce e munca suplimentară: munca făcută peste durata normală a timpului de muncă, de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână (art. 112 și art. 120).
Acordul salariatului: angajatorul nu o poate cere fără acordul salariatului, cu excepția forței majore sau a lucrărilor urgente pentru prevenirea ori înlăturarea unui accident (art. 120).
Limita: cel mult 48 de ore pe săptămână, cu tot cu orele suplimentare. Limita se poate depăși doar dacă media pe o perioadă de referință de 4 luni nu trece de 48 de ore (art. 114).
Compensarea: ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice (art. 122). Dacă nu se poate, un spor de cel puțin 75% din salariul de bază (art. 123).
Și, ca inspector SSM, mai adaug un articol: Legea 319/2006 îi cere angajatorului să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor „în toate aspectele legate de muncă” (art. 6). Stresul și orele lungi intră aici. EU-OSHA le numește riscuri psihosociale: riscuri ca oricare altele, care se evaluează și se previn.
Numai că legea numără orele de la birou. Nu poate număra orele în care munca stă în capul tău. Gândul la dosarul de luni, la 22:00, nu-l trece nimeni în evidența timpului de muncă. Și, de multe ori, tocmai acolo e costul cel mai mare.
De ce e atât de greu să lași munca la birou
Cercetătorii au un nume pentru ce lipsește în serile acestea: detașarea psihologică, adică să nu te mai gândești la muncă în timpul liber. Sabine Sonnentag și Charlotte Fritz, care studiază subiectul de ani buni, au arătat într-o analiză din 2015 că volumul mare de muncă face detașarea mai grea, iar lipsa ei e legată de mai multă oboseală și tensiune, de epuizare și de mai puțină satisfacție față de viață.
Pe teren, cercul arată cam așa: ai mult de lucru, așa că iei munca acasă. Te odihnești mai prost. A doua zi ai mai puțină energie pentru același volum, așa că rămâi iar peste program. Nimeni nu hotărăște asta. Se întâmplă, încet, o seară după alta.
Dar aici intru pe terenul altcuiva. Ce se întâmplă, de fapt, cu omul care pleacă din birou, dar nu pleacă de la muncă? Și chiar ajută să te deconectezi, când ai atâtea pe cap? Am invitat un specialist să ne explice.
Perspectiva psihologului: ce se întâmplă când iei munca acasă
Pentru partea aceasta am invitat-o din nou pe Laura Matei, asistent universitar, doctorand și psiholog clinician, pe care poate o știți din articolul despre instruirea SSM fără „n-ai voie”. Am rugat-o să ne explice ce se întâmplă cu omul atunci când orele suplimentare devin obicei, iar munca pleacă acasă odată cu el:
 |
Asist. Univ. Drd., Psiholog Clinician |
„A lua munca acasă începe adesea de la nivelul orelor suplimentare pe care ni le asumăm. În special dacă a lucra ore suplimentare se transformă într-o obișnuință și nu se limitează la perioadele de strictă necesitate. Când ieșim din birou, dar luăm problemele activităților profesionale cu noi, această practică ne afectează de la calitatea somnului, la calitatea relațiilor cu cei de acasă până la sănătatea fizică și mintală, în situații de stres prelungit.
Pe de altă parte, deconectarea mintală de la o situație profesională problematică poate avea numeroase avantaje față de a ne gândi la ea până la epuizarea variantelor, pentru că are loc acel fenomen denumit «perioada de incubație», în care se redobândesc flexibilitatea și creativitatea. Astfel, a sta mai puțin timp concentrați exclusiv asupra problemelor de serviciu ne poate inclusiv crește performanța, oferindu-ne și timp pentru ceea ce contează pentru noi în afara acestora.”
Recitiți ultima ei frază: „a sta mai puțin timp concentrați exclusiv asupra problemelor de serviciu ne poate inclusiv crește performanța”. Pentru cine pleacă mereu ultimul, sună aproape a contradicție. Și totuși, exact asta spune și cercetarea.
Ce rețin eu din ce spune Laura
Orele suplimentare devin obicei pe nesimțite. „Mai rămân puțin” e firesc într-o săptămână grea, la o închidere de lună sau înaintea unui control. Laura pune granița exact unde trebuie: la „perioadele de strictă necesitate”. Problema apare când excepția devine regula fiecărei seri și nu mai observă nimeni, nici măcar omul.
Costul nu rămâne la birou. Ajunge la somn, la cei de acasă și, când stresul durează, la sănătatea fizică și mintală. Organizația Mondială a Sănătății descrie burnout-ul (epuizarea profesională) ca pe un sindrom care vine din stresul cronic de la locul de muncă „care nu a fost gestionat cu succes”, cu trei semne: epuizarea, distanțarea de propriul job sau cinismul față de el și scăderea eficienței profesionale. OMS nu îl tratează ca pe o boală, ci ca pe un fenomen legat de muncă. Și nu apare peste noapte: se adună seară după seară.
Pauza nu e timp pierdut. „Perioada de incubație” de care vorbește Laura a fost studiată mult. O meta-analiză publicată în 2009 în Psychological Bulletin (Sio și Ormerod) a găsit un efect pozitiv: când lași o problemă deoparte o vreme, crește șansa să o rezolvi. Efectul e mai mare la problemele care cer idei noi și după ce ai lucrat serios la ele înainte de pauză. Cu alte cuvinte, uneori cea mai bună idee pentru dosarul de luni vine duminică, la plimbare, nu sâmbătă seara, la laptop.
Termenele trebuie să stea undeva. Doar să nu stea în capul cuiva.
Ce poate face fiecare: angajatul, șeful, firma
Angajatul. Patru lucruri mici, pe care le poți începe de mâine:
- Scoate termenele din cap. Pune-le într-un loc care te anunță singur: un calendar, un tabel cu alerte sau o platformă. Important e ca termenul să te caute el pe tine, nu tu pe el.
- Închide ziua cu o listă pentru mâine. Trei rânduri: ce a rămas, ce e urgent, ce poate aștepta. Lista rămâne pe birou, nu vine cu tine acasă.
- Pune o oră la care pleci. Nu se poate în fiecare zi, dar o regulă face din „mai rămân puțin” o excepție, nu un obicei.
- Spune devreme când volumul nu mai încape în program. Un „nu reușesc până vineri” spus luni ajută mai mult decât trei seri lungi pe care nu le vede nimeni.
Șeful direct. Un om care pleacă mereu ultimul e un semnal, nu o medalie. Întreabă-l de ce rămâne, nu doar ce a terminat. Și, dacă trimiți mesaje seara, spune clar că răspunsul poate aștepta până dimineață. Mulți răspund seara pentru că presupun că asta se așteaptă de la ei: în studiul Eurofound, 3 din 4 au dat și acest motiv.
Firma. Aici e, de fapt, partea cea mai importantă, pentru că de cele mai multe ori nu e o problemă de om, ci de volum și de felul în care e organizată munca. Uită-te cine rămâne constant peste program și de ce. Nu lăsa termenele în capul unei singure persoane: dacă omul pleacă în concediu, termenele lui nu trebuie să plece cu el. Și tratează orele lungi și stresul ca pe orice alt risc: se evaluează și se previn, nu se lasă pe seama rezistenței fiecăruia.
Unde intră EasySSM v.3: termenele te caută ele pe tine
Ca să fiu corect: EasySSM nu ține pontajul și nu numără orele suplimentare. Face altceva, iar asta e partea pe care o știu cel mai bine: scoate termenele de SSM, SU și HR din capul oamenilor și le pune într-un loc care anunță singur. Din 2017 digitalizăm SSM și SU, iar în EasySSM v.3, de pe 1 noiembrie, termenele arată așa:
Instruiri SSM și SU: notificare cu 5 zile înainte, în ziua respectivă, apoi la 1 și 3 zile dacă instruirea nu s-a făcut.
Medicina muncii: alerte la 30, 7 și 1 zile înainte de expirarea fișei de aptitudine și în ziua expirării.
Echipamente de protecție și verificări: alerte la 30, 15 și 0 zile înainte de expirare.
Planul anual: un calendar pe 12 luni, cu 34 de activități legale predefinite, de la reevaluarea riscurilor la exercițiile de evacuare.
Alertele ajung la angajat și la responsabilii lui, nu la un singur om. Dacă un departament rămâne fără responsabil, platforma anunță zilnic responsabilul sau administratorul până se rezolvă. Actele de HR, de la contracte la adeverințe, se întocmesc și se semnează în aceeași platformă, iar fiecare angajat își găsește documentele lui de HR, SSM și SU fără să întrebe pe nimeni. Un termen ținut minte de un om e o grijă. Un termen ținut minte de platformă e o notificare.
Vrei să vezi cum arată la firma ta?
Întrebări frecvente despre orele suplimentare și munca luată acasă
Ce înseamnă să iei munca acasă?
Înseamnă să pleci de la birou, dar să continui să lucrezi sau să te gândești la problemele de serviciu: termene, sarcini nerezolvate, mesaje la care simți că trebuie să răspunzi. Psihologii numesc opusul „detașare psihologică”. Când lipsa ei devine obicei, afectează somnul, relațiile cu cei de acasă și, în stres prelungit, sănătatea fizică și mintală.
Câte ore suplimentare sunt permise în România?
Codul muncii limitează timpul de muncă la cel mult 48 de ore pe săptămână, cu tot cu orele suplimentare; limita se poate depăși doar dacă media pe o perioadă de referință de 4 luni nu trece de 48 de ore. Munca suplimentară nu se face fără acordul salariatului, cu excepția forței majore sau a lucrărilor urgente. Se compensează cu ore libere plătite în următoarele 90 de zile sau, dacă nu se poate, cu un spor de cel puțin 75% din salariul de bază.
Orele suplimentare duc la burnout?
Nu automat. Organizația Mondială a Sănătății descrie burnout-ul ca pe un sindrom care vine din stresul cronic de la locul de muncă, „care nu a fost gestionat cu succes”. Orele suplimentare devenite obicei, fără timp real de refacere, sunt una dintre căile prin care stresul devine cronic.
De ce ajută să te deconectezi de la problemele de serviciu?
Pentru că mintea are nevoie de pauză ca să-și recapete flexibilitatea și creativitatea. Psihologii numesc asta „perioada de incubație”, iar o meta-analiză publicată în Psychological Bulletin în 2009 a confirmat că, atunci când lași o problemă deoparte o vreme, crește șansa să o rezolvi. De aceea, mai puțin timp concentrat exclusiv pe problemele de serviciu poate chiar să crească performanța.
Ce poate face o firmă ca oamenii să nu mai ia munca acasă?
Să observe cine rămâne constant peste program și de ce, să nu lase termenele în capul unei singure persoane și să le mute într-un sistem care anunță singur echipa. Ajută și o regulă simplă pentru mesajele de seară: răspunsul poate aștepta până dimineață.
În loc de concluzie
Am scris de curând despre seara de vineri a responsabilului SSM. Articolul acesta e continuarea ei, pentru toți ceilalți care sting lumina în birou: omul de HR, cel de mediu, șeful de echipă, directorul. Munca lor bine făcută nu se măsoară în orele de după program. Se măsoară în ce rămâne făcut și în energia cu care vin a doua zi.
Mi-a rămas în minte o idee din răspunsul Laurei: timpul în care nu ne gândim la muncă nu e luat de la muncă. E, de multe ori, timpul în care mintea se reface ca să lucreze mai bine. Mulțumesc, Laura, pentru răspuns și pentru că ai acceptat din nou invitația.
Dacă vrei ca termenele firmei tale să stea într-un loc care anunță singur, iar serile oamenilor tăi să fie ale lor, programează o prezentare EasySSM v.3. Iar dacă vrei să vezi cum lucrez cu oamenii la instruire, citește articolul despre instruirea SSM fără interdicții, primul în care am invitat-o pe Laura.
Surse și date citate: OMS și OIM, 17.05.2021 — 745.000 de decese în 2016 asociate programului de 55 de ore sau mai mult pe săptămână; risc de accident vascular cerebral cu 35% mai mare și de deces prin boală cardiacă ischemică cu 17% mai mare (studiu publicat în Environment International) · OIM, 22.04.2026 — peste 840.000 de decese pe an legate de riscurile psihosociale, 1,37% din PIB-ul mondial (raportul „The psychosocial working environment: Global developments and pathways for action”) · EU-OSHA, OSH Pulse 2025 — 29% dintre lucrătorii din UE cu stres, depresie sau anxietate provocate sau agravate de muncă · EU-OSHA, OSH Pulse 2022, fișa România și Euronews România, 18.10.2026 — România: 19% în 2022, 24% în 2025 · Eurofound, „Right to disconnect: Implementation and impact at company level”, 2023 · OMS, burnout în ICD-11, 28.05.2019 · Sio și Ormerod, „Does incubation enhance problem solving? A meta-analytic review”, Psychological Bulletin, 2009 · Sonnentag și Fritz, „Recovery from job stress: The stressor-detachment model as an integrative framework”, Journal of Organizational Behavior, 2015 · Codul muncii (Legea 53/2003), art. 112, 114, 120–123, și comunicatul Inspecției Muncii despre orele suplimentare, 16.10.2025 · Legea 319/2006, art. 6.
Autor: Paul Dobrescu, fondator EasySSM, inspector SSM și cadru tehnic PSI. Invitată: Laura Matei, asist. univ. drd., psiholog clinician.
